Scurt Istoric
Comuna Cocorăştii Mislii este situată în partea central-vestică a judeţului Prahova, fiind situată la 20 km de Ploieşti, 20 km de Câmpina, la 80 km de capitala ţării, Bucureşti, şi la 60 km de staţiunea turistică Sinaia.
Localitatea se învecinează cu localităţile Telega, Scorţeni, Vâlcăneşti, Dumbrăveşti şi Plopeni.
Ca mărime, comuna se situează în categoria comunelor mijlocii (categoria a II-a), având un teritoriu administrativ cu o suprafaţă de 3469 ha şi o populaţie de 3340 locuitori.
Situată în regiunea subcarpatică, la picior de deal, înconjurată din toate părţile de păduri seculare de stejar, traversată de două pâraie, Mislea şi Doftăneţul, care-şi umplu albiile atunci cănd plouă, iar când este secetă prelungită încep să sece, comuna Cocorăştii Mislii este formată din satele Cocorăşti, Goruna şi Ţipăreşti.
Suprafaţa totală a teritoriului comunei este de 3439 ha, din care peste 62% este acoperită de pădure!
Denumirea comunei trebuie pusă în relatie cu un antroponim Cocor = Cocorăscu, dar şi cu substantivul omofon „cocor”. Numele „Mislii” vine atât de la pârâul Mislea cât şi de la Mânăstirea Mislea, căreia, ca teritoriu, i-a aparţinut satul mănăstiresc Cocorăştii Mislii.
Aşadar, ca o completare a denumirii comunei, numele Mislii face deosebire între alte comune cu numele „Cocorăşti”, unde îşi avea moşiile boierul Cocorăscu, dar pentru a se deosebi între ele, s-au adăugat simbolic şi completarea: Cocorăştii Capli, Cocorăştii Colţ, Cocorăştii Grind şi, bineinţeles, Cocorăştii Mislii’.
Denumirea satului Goruna trebuie să derive de la substantivul „gorun”, varietate de stejar des întâlnită în pădurile ce împrejmuiesc satul şi în zilele noastre, sau de la un antroponim feminizat.
Despre satul Ţipăreşti şi denumirea sa, putem spune că trebuie raportată la antroponimul „ţipar”, care datorită grafiei a impus forma Cipariu+sufixul „eşti”/.
Aşezarea este foarte veche, dar atestarea ei documentară scrisă începe abia din vremea domniei lui Vlad Dracul, când, printr-un hrisov, voievodul întărea la 23 aprilie 1441 lui Stanciu Moenescu o ocină, un loc de moară, un munte în Ţara Făgăraşului, iar în Ţara Românească părţi din diferite moşii, printre care şi cea din Cocorăşti (Mislii), Mislea, Moeneşti’ ş.a.
La 17 noiembrie 1538, Radu Paisie (Petru de la Argeş) dăruia, printr-un hrisov, vistierului Radu siliştea Bistreţ şi jumătate din Poiana Urâţii „pentru credincioasa slujbă faţă de domn în lupta de la Făntâna Ţiganului (toponim lângă Cocorăştii Mislii), cu Laiotă Basarab”.
Un alt document spune că, la 25 aprilie 1550, Mircea Ciobanul întărea fiilor lui, Staneţ, Dobrotă şi Daroslav, ocină în Cocorăşti (Mislii), în urma unei judecăţi.
In 1616 mai 15, Radu Mihnea întărea mănăstirii Mislea mai multe sate şi ocine, printre care şi Cocorăştii ,den sus de Mislea”.
In cimitirul satului de reşedinţă se aflau, până la ultimul război, ruinele unei biserici vechi din bârne, adusă cu vreo două sute de ani în urmă din pădurea „Sgroasei”, unde fusese clădită de moşnenii fugiţi din calea tătarilor, cu mult timp în urmă, ce constituie dovadă că aici au locuit oameni încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea.